Pe dl. Romalo îl consideram un inginer de modă veche, în sensul cel mai bun al termenului, pe care credeam cât se poate de sincer că am motive să-l respect. De aceea am avut o mare surpriză să constat trivialitatea şi dispreţul cu care m-a atacat într-o pagină web. Chiar dacă l-aş fi sunat la telefon noaptea, chiar dacă intr-adevăr am rugat-o pe soţia mea să-i înapoieze materialele (fiindcă trebuia să fiu în altă parte) şi chiar dacă aş fi fost băut (deşi nu beau absolut deloc, fiindcă nici nu-mi place şi fiindcă nici nu am voie), aşa cum a susţinut d-sa în acea pagină, nu a fost un gest elegant din partea d-sale să apeleze la astfel de argumente într-o dispută ştiinţifică, în lipsa altora, convingătoare. D-sa mă ironizează şi mă combate zdravăn şi metodic, pe mai multe puncte, pentru că am îndrăznit să-i încalc domeniul şi să susţin că matriţele puteau fi făcute din lut, că tehnologia de confecţionare a pansoanelor este simplă etc. Îmi cer scuze. Îmi cer scuze că mi-am încălcat propriul principiu şi că mi-am dat cu părerea într-un alt domeniu decât filologia. Însă chiar ştiu despre ce vorbesc. D-sa a făcut un curs despre aceste lucruri, eu chiar m-am ocupat de ele mai bine de zece ani. Am confecţionat matriţe, inclusiv din lut pentru turnat metal, şi am lucrat mult cu poansoane de toate felurile, confecţionate de mine însumi. Deci am măcar atâta experienţă cât să-mi dau seama că atât d-sa cât şi alţii au exagerat mult această tehnică, tocmai pentru a-i convinge pe cei care nu se pricep de dificultatea acesteia şi deci de complexele cunoştinţe şi de dotarea tehnică pe care le-ar fi avut autorul plăcuţelor. Sunt şi azi de aceeaşi părere dar, repet, nu trebuia să o aduc în discuţie, fiindcă nu acesta este domeniul meu de expertiză.
Când vine însă vorba de argumentele mele filologice, văd că dl. Romalo îşi pierde subit avântul critic, inspiraţia polemică şi ironia superioară. În loc să-mi explice cum este posibil ca o scriere tracă de acum 2000 de ani să se bazeze pe alfabetul neogrec modern, de ce are ea semne inventate de Chiril şi Metodiu (aflate în uz şi azi), de ce numele "dacice" de pe plăcuţe nu concordă deloc cu cele păstrate în izvoarele istorice (pentru că vagile asemănări nu sunt concordanţe, atâta lucru îi poate spune şi d-ra Peţan), multe din ele ori puse chiar de daci etc. etc., dl.Romalo este dispus să discute orice altceva în care şi-ar putea evoca cunştinţele inginereşti ori generale: de portrete psihice, de planurile urbanistice şi de construcţiile din Sarmizegetusa (ca şi cum d-sa le-ar cunoaşte ca pe buzunarele sale(!), caz în care ar trebui să le comunice şi arheologilor, pentru că ei nu le cunosc atât de bine!), de noile descoperiri ale d-rei Peţan care, ca un făcut, ar susţine cum nu se poate mai fericit textele tăbliţelor (oare ce motiv aş avea să am încredere în aceste atât de oportune "descoperiri", când şedinţa de la Academie, ca şi cele câteva rânduri de pe internet, nu aduc nici un singur argument serios nici în sprijinul autenticităţii tăbliţelor şi nici în cel al probităţii şi competenţei sale profesionale?). Evitarea discutării în detaliu tocmai a argumentelor filologice se poate numi orice, numai ştiinţă nu. Nici dl. Romalo (şi, în mod surprinzător, nici d-ra Peţan) nu ştiu că există domenii ale lingvisticii (precum fonetica istorică ori gramatica istorică) în care funcţionează legi uneori aproape la fel de inflexibile ca şi cele ale unor ştiinţe exacte (v. aici) şi evident că, necunoscându-le, nici nu a ţinut cont de ele şi a fost lipsit de un preţios instrument care i-ar fi demonstrat că se înşeală. Dar nu vreau să intru aici în detaliile tehnice: mi-ar ieşi probabil vorbe că fac paradă de ele, şi apoi sunt sigur că nici n-aş reuşi să schimb convingerile cuiva nedispus să asculte şi să afle, oricât de adevărate şi de convingătoare mi-ar fi argumentele.
S-a mers însă prea departe cu această aşa-zisă "ştiinţă" care există numai în mintea unor oameni fără cunoştinţele elementare despre lucrurile despre care "au patimă de vorbă" (după expresia marelui Haşdeu). Mulţi dintre dacomani (chiar dintre cei activi) sunt pardonabili, pentru că evident sunt de bună credinţă dar, în lipsa unor date temeinice, cad uşor pradă celor care simulează ştiinţa. Există însă printre "oamenii de ştiinţă" şi persoane avizate, unii ştiind perfect de bine că susţin neadevăruri, fapt care îi situează pe un loc foarte apropiat de impostură.
De aceea propun tuturor acestora un test, un foarte simplu test, ale cărui rezultate - pe care, dacă mi le vor trimite, le voi publica - sunt uşor de apreciat de către oricine, fără nici un fel de pregătire filologică specială.
De vreme ce atâţia oameni, alături de care şi dl.Romalo, au tradus atât de multe texte "dacice", deloc puţine (de la 'Discul de la Phaistos' la aceste tăbliţe), înseamnă că oricare din aceşti traducători trebuie să ştie (măcar parţial) limba dacilor şi poate dovedi acest lucru. Sper că nu s-a ajuns până acolo încât să admitem că putem traduce o limbă şi fără să ştim vreo boabă din ea, ori că traducerea ne poate fi dictată din sfere mai înalte ale realităţii, unde totul este cunoscut. Aşadar nu cer cine ştie ce...Nici vorbă de analize complicate ale plumbului, de tehnica scrierii, de planuri de cetăţi, cu atât mai puţin de nume proprii, litere greceşti ş.a.m.d. Eu întreb doar cum se spunea (sau, mă rog, cum se scria) în limba dacă:
-eu merg, tu mergi, el merge, noi mergem, voi mergeţi, ei merg.
-eu m-am luptat, tu ai privit
-eu sunt, tu eşti etc.
-sintagmele "regele dacilor", "armata sciţilor", "comandanţii romanilor"
-şarpe - a(l) şarpelui, cal - pe cal, sabie - cu sabia, pământ - în pământ
-"istoria noastră", "patria lor", "o cetate mare", "munţi înalţi"
Atât. Am ales doar cuvinte care ar trebui să se afle chiar pe tăbliţe. Să recunoaştem că este foarte puţin. Nu e nici o catastrofă dacă traducătorul nu ştie vreunul ori chiar mai multe din aceste cuvinte (poate nu apar în tăbliţe şi atunci le înlocuiesc).
Şi încă o dată: acest test este deschis oricui! Vreau doar să văd dacă din mulţimea celor care pretind că ştiu limba dacilor este vreunul (unul singur!) care poate cunoaşte, măcar în parte, cuvintele şi sintagmele de mai sus. Pentru că dacă nu, cei ce pretind că ştiu limba dacilor şi "traduc din dacă" tot felul de inscripţii vechi ori falsuri moderne vor să clădească istoria noastră pe minciuni. Şi fără minte, şi fără responsabilitate, şi fără părere de rău!
Adresa de email pe care puteţi răspunde este tablite@soltdm.com
Ce credeţi? Se va găsi cineva care să ştie aceste câteva cuvinte dacice? Eu cred că nu!