Familie

Cucurbitaceae

Gen

bryonia

Specii

alba; dioica. altele nu cresc la noi şi sunt mult mai puţin importante (celtica, cretica etc.)

Desene şi fotografii ale plantei şi ale părţilor ei.

The images are borrowed from:

http://www.cucurbit.org

http://www.biotox.cz/

http://www.homeoint.org

http://www.xs4all.nl/

Descriere

(v. şi textul lui

Dioscorides mai jos)

Tulpinile se caţără pe tufişuri şi copaci cu ajutorul unor cârcei lungi, uneori pe o lungime de câţiva metri în timpul unei veri, şi mor toamna, după ce fac fructe. Sunt angulate şi dau ramuri încă de la bază. Întreaga plantă e aspră la pipăit, acoperită cu un fel de păr şi are mai multe trăsături asemănătoare cu ale viţei de vie. Frunzele sunt pedunculate, cu pedunculul mai scurt decât frunza, împărţite în cinci lobi cu marginile angulate, cel din mijloc fiind cel mai lung. Florile, care apar în luna mai, sunt mici şi verzui, în inflorescenţe de 3-4 la un loc. Fructele au formă de boabe, de mărimea mazării, de culoare roşie (specia dioica) ori vânătă închis (specia alba), atârnând uneori în ciorchini asemănători de la distanţă cu strugurii. Ele conţin un suc cu miros fetid, foarte neplăcut, şi nu sunt comestibile. Întreaga plantă este suculentă, de un verde aprins şi parcă luminos (de aici numele de 'albă'). Este considerată plantă otrăvitoare.

Utilizări medicinale

Este o plantă otrăvitoare, mai ales specia B. dioica. Rădăcina ei este considerată un remediu eficient în unele afecţiuni respiratorii şi reumatismale, de aceea, în doze mici, este folosită în în preparate homeopatice împotriva tusei şi artritei. Sucul fructelor are un puternic efect emetic şi purgativ. După Borza (p. 34), este folosită ca hemostatic, contra cheliei, a durerilor de cap, la orbalţ, matrici, la râie (cu pucioasă), la vătămături. Se dă şi vacilor pentru stimularea lactaţiei. Este pomenită în credinţe populare.

Alte utilizări

Nu cunosc.

4.182 RV (W 2.329): βρυωνία λευκή· οἱ δὲ μάδον, οἱ δὲ ἄμπελος λευκή, οἱ δὲ ψίλωθρον, οἱ δὲ μήλωθρον, οἱ δὲ ὄφιος σταφυλή, οἱ δὲ κέδρωστιν,  Αἰγύπτιοι χαλαλαμόν, Ρωμαῖοι νότιαμ, οἱ δὲ ἕρβα κοριάρια, οἱ δὲ κουκούρβιτα ἠῤῥατικά, Δάκοι κινούβοιλα, Σύροι λαλλαβιάρια

În continuare din ed. Sprengel:

Ταύτης τὰ κλήματα καὶ τὰ φύλλα καὶ αἱ ἕλικες, ὅμοια τῇ ἡμέρῳ ἀμπέλῳ, δασύτερα δὲ πάντα· καὶ ἐμπλέκεται τοῖς παρακειμένοις θάμνοις, ἐλλαμβανομένη ταῖς ἕλιξι· κάρπον δ'ἔχει βοτρυοειδῆ, πυῤῥὸν, ᾧ ψιλοῦται τὰ δέρματα. Ταύτης καὶ οἱ ἀσπάραγοι κατὰ τὴν πρώτην ἐκβλάστησιν ἑφθοὶ ἐσθίονται, οὔρησιν καὶ κοιλίαν κινοῦντες. Δύναμιν δε ἔχει τὰ φύλλα καὶ ὁ καρπὸς καὶ ἡ ρίζα δριμεῖαν· ὅθεν ἐπὶ τῶν Χειρωνείων καὶ γαγγραινικῶν καὶ φαγεδαινικῶν καὶ σαπροκνήμων ἑλκῶν μεθ'ἁλὸς καταπλασσομένα ποιεῖ· ἡ δὲ ρίζα χρῶτα ρύπτει καὶ τετανοῖ· καὶ ἔφηλιν ἀποκαθαίρει, ἰόνθους, φακούς, οὐλὰς μελαίνας σὺν ὀρόβῳ καὶ γῇ Χίᾳ καὶ τήλει· καθεψεθεῖσα δὲ μετ'ἐλαίου, μέχρι τακερωθῇ, πρὸς τὰ αὐτὰ ἁρμόζει· αἴρει δὲ καὶ ὑπωπία καὶ πτερύγια τὰ ἐν δακτύλοις συστέλλει· σὺν δὲ οἴνῳ καταπλασσομένη διαφορεῖ φλεγμονὰς, καὶ ἀποστήματα ρήσσει· ἀνάγει δὲ καὶ ὀστᾶ, λεία καταπλασσομένη· σηπταῖς δὲ μίγνυται ἐπιτηδείως· πίνεται δὲ καὶ πρὸς ἐπιληψίας ὁλκὴ α' καθ'ἡμέρα πρὸς ἐνιαυτόν· ὠφελεῖ ἀποπλήκτους καὶ σκοτωματικοὺς, ὁμοίως λαμβανομένη· δυοῖν δὲ < ὁλκὴ ποθεῖσα ἐχιοδηκτοις βοηθεῖ καὶ ἔμβρυα φθείρει· ὑποταράττει δ'ἐνίοτε τὴν διάνοιαν· καὶ οὖρα κινεῖ πινομένη· καὶ προστεθεῖσα ὑστέρα ἔμβρυα καὶ δεύτερα ἐπισπᾶται· καὶ ἐκλεικτὸν δὲ μετὰ μέλιτος δι'αὐτῆς τοῖς πνιγομένοις καὶ δυσπνοοῦσι καὶ βησσοῦσι, πλευράν τε ἀλγοῦσι καὶ ρήγμασι καὶ σπάσμασι δίδοται· καὶ σπλῆνα τήκει, τριωβόλου ὁλκὴ ποθεῖσα σὺν ὄξει ἐπὶ ἡμέρας λ'· καὶ καταπλάσσεται δὲ μετὰ σύκου πρὸς τὰ αὐτα χρησίμωσ· ἀφέψεται δὲ καὶ ἐγκάθισμα, καθαρτικὸν ὑστέρας ὄν καὶ ἐκβόλιον. Χυλίζεται δὲ ἡ ρίζα αὐτῆς  ἔαροσ· πίνεται δὲ σὺν μελικράτῳ ὁ χυλὸς πρὸς τὰ αὐτὰ, ἄγων φλέγμα· ὁ δὲ καρπὸς ποιεῖ πρὸς ψώρας καὶ λέπρας, συγχριόμενος καὶ καταπλασσόμενος· κατασπᾷ δὲ καὶ γάλα ὁ καυλὸς αὐτῆς χυλισθεῖς, καὶ μετὰ πυρῶν ἑψημένων ροφηθεῖς.

Traducere: bryonia leuke [albă], alţii madon [cheală, argăsitoare], alţii ampelos [viţă], alţii psilothron [depilatoare], alţii melothron [care te face ca mărul (chel)], alţii ophios staphyle [boabă şerpească], alţii kedrostis [făcută din cedru], Egiptenii chalalamon, Romanii notia, alţii herba coriaria [argăsitoare], alţii cucurbita erratica [cucurbeţea agăţătoare], Dacii kinuboila, Syrii lallabiaria

[După ediţia Sprengel]: "Crengile şi frunzele şi cârceii sunt la fel ca ale viţei domestice, însă mai aspre la pipăit cu toate. Şi se împleteşte de arbuştii din apropiere prinzându-se de ei cu cârcei; are un fruct de forma boabelor, roşcat, cu care se curăţă de păr pieile. Lăstarii ei din timpul primei înfloriri se mănâncă, fierţi, ei punând în mişcare producerea urinei şi maţele. Putere de iuţire au frunzele, fructul şi rădăcina; de aceea este folosită în cataplasme cu sare pentru rănile Chironiene, gangrenoase, canceroase şi putrezite. Rădăcina curăţă şi întinde pielea. Curăţă de tot şi petele de soare, pistruii, petele de bătrâneţe şi cicatricile negre, amestecată cu făină de mazăre, cu pământ de Chios şi cu schinduf (trigonella foenum-graecum). Tot pentru acestea e bună şi fiartă cu ulei până se topeşte. Trage pungile de sub ochi şi îndepărtează pieliţele de pe degete. În cataplasme cu vin trage buboaiele şi sparge abcesele. Extrage bucăţile de os, în cataplasme bine înfăşurate. Se amestecă foarte bine cu leacurile septice. În epilepsie se bea preţ de o drahmă, în fiecare zi, timp de un an. Luată tot aşa, se foloseşte de apoplectici şi de cei cu ameţeli. Preţ de două drahme, când e băută ajută celor muşcaţi de şarpe şi omoară fătul din pântec. Uneori dă o stare de nelinişte a minţii. Când se bea, stimulează urinarea. Femeile dacă se dau cu ea jos, scoate fătul şi cămaşa. Iar în ecleikton (doctorie de supt) cu miere se dă pentru înnecătură, pentru greutăţi la respiraţie şi pentru tuse, în dureri de coaste, rupturi (?) şi spasme. Preţ de trei oboli, băută cu oţet timp de 30 de zile, alungă boala de splină. Şi tot pentru aceasta e folosită cu succes în cataplasme cu smochine. Se fierbe bine şi pentru băi de şezut, pentru curăţirea vulvei şi eliminarea fătului. Rădăcina ei se stoarce primăvara, iar sucul se bea amestecat cu apă cu miere, cu aceleaşi utilizări; deasemenea el elimină şi flegma. Iar fructul se foloseşte contra râiei şi a leprei, în unsori şi cataplasme. Din coceanul ei stors se scoate şi un lapte care se soarbe cu grâu fiert. [Cod. X adaugă: Şi are şi proprietatea de a răcori pe cei care suferă de febră mare]".

Ref. ediţie Sprengel

p.673 = 4.181 (la planta ἄμπελος λευκή)

Pseudo-Apuleius

(Text latin + trad.)

67 (HS 124): A Graecis dicitur brionia, alii ampelos leuce, Romani oua taminia, Itali vitis alba, alii coriaria, alii apiastellum, Daci aurumetti, Cilices galadiana, Bessi dinupula, alii discopela (Daci aurumetii om. α, Daci discopela α). Cf. 8 (HS 39-40): A Graecis dicitur botracion (βατράχιον)---Siculi selinon agrion, Aegyptii senecon, Romani apium rusticum, alii herba scelerata, alii apiurisu (Codd. interpol. post Aegyptii pergunt ex fonte ignoto: idem nemecon, idem carcadana, Cilices gadiadana, Romani apiastellum, idem dentaria, idem aecrifonum, idem apium, Siri nutha, Bessi nupyla, Daci dicottela---)

Traducere: Grecii o numesc brionia, alţii ampelos leuce, Romanii oua taminia, Italii vitis alba, alţii coriaria, alţii apiastellum, Dacii aurumetti, Cilicienii galadiana, Bessii dinupula, alţii discopela 8(HS 39-40): Grecii îi spun botracion, Siculii selinon agrion, Egiptenii senecon, Romanii apium rusticum, alţii herba scelerata, alţii apiurisu Interp: şi nemecon, şi carcadana, Cilicienii gadiadana, Romanii apiastellum, şi dentaria, şi aecrifonum, şi apium, Sirienii nutha, Bessii nupyla, Dacii dicottela.

Plinius

NH 23.13, articolul despre bryonia

vitis alba est quam graeci ampelon leucen, alii staphylen, alii melothron, alii psilotrum, alii archezostim, alii cedrostin, alii madon appellant. huius sarmenta longis et exilibus internodiis geniculata scandunt. folia pampinosa ad magnitudinem hederae dividuntur ut vitium. radix alba, grandis, raphano similis initio. ex ea caules asparagi similitudine exeunt. hi decocti in cibo alvum et urinam cient. folia et caules exulcerant corpus, utique ulcerum phagedaenis et gangraenis tibiarumque taedio cum sale inlinuntur. semen in uva raris acinis dependet, suco rubente, postea crocino. novere id qui coria perficiunt; illo enim utuntur. psoris et lepris inlinitur, lactis abundantiam facit coctum cum tritico potumque. radix, numerosis utilitatibus nobilis, contra serpentium ictus trita drachmis ii bibitur. vitia cutis in facie varosque et lentigines et suggillata emendat et cicatrices, eademque praestat in oleo decocta. datur et comitialibus potus, item mente conmotis aut vertigine laborantibus, drachmae pondere cotidie anno toto. et ipsa autem largior aliquando sensus turbat. illa vis praeclara, quod ossa infracta extrahit in aqua inposita ut bryonia; quare quidam hanc albam bryoniam vocant, aliam vero nigram. efficacior in eodem usu cum melle et ture. suppurationes incipientes discutit, veteres maturat et purgat. ciet menses et urinam. ecligma ex ea fit suspiriosis et contra lateris dolores, ruptis, convulsis. splenem ternis obolis pota xxx diebus consumit. inlinitur eadem cum fico et pterygiis digitorum. ex vino secundas feminarum adposita trahit et pituitam drachma pota in aqua mulsa. sucus radicis colligi debet ante seminis maturitatem. qui inlitus per se et cum ervo laetiore quodam colore et cutis teneritate mangonicat corpora, serpentes fugat. tunditur ipsa radix cum fico pingui erugatque corpus, si statim bina stadia ambulentur, alias uret et nisi frigida abluatur. iucundius hoc idem praestat nigra vitis, quoniam alba pruritum adfert.

Traducere:

Viţa albă este cea pe care grecii o numesc ampelos leuce, alţii staphyle, alţii melothron, alţii psilotrum, alţii archezostis, alţii cedrostis, alţii madon. Lujerii ei noduroşi se caţără cu ajutorul unor segmente internodale lungi şi subţiri. Frunzele, prevăzute cu cârcei, sunt de mărimea celor de iederă şi lobate ca şi cele de viţă. Rădăcina albă, mare, este la început ca o ridiche. Din ea ies tulpini ca ale sparanghelului. Acestea, fierte în mâncare, stimulează diureza şi purgaţia. Frunzele şi tulpina provoacă ulceraţii pe corp; de aceea se folosesc în cataplasme cu sare împotriva rănilor cu fagedaine şi gangrene ca şi a celor putride ale picioarelor. Fructul atârnă într-un ciorchine cu boabe rare, roşii din cauza sucului lor, mai apoi gălbui. Asta au aflat-o cei care prelucrează pieile, fiindcă ei se folosesc de ea. În psoriazis(?) şi în lepră se pune în cataplasme, iar pentru stimularea lactaţiei se fierbe cu grâu şi se bea. Rădăcina e vestită pentru numeroasele ei întrebuinţări. Împotriva muşcăturii de şarpe, se pisează o doză de două drahme şi se bea. Vindecă defectele pielii feţei, coşurile, pistruii, vânătăile şi cicatricile, şi în aceleaşi scopuri se foloseşte şi fiartă în ulei. Se dă ca băutură şi epilepticilor, celor zdruncinaţi la minte sau chinuiţi de ameţeală, în doză de o drahmă pe zi, timp de un an întreg. Uneori însă tot ea şi tulbură minţile. E foarte cunoscută proprietatea ei de a de a scoate afară bucăţile de os rupt, când e pusă în apă ca şi bryonia. De aceea unii o şi numesc bryonia alba, cealaltă fiind de fapt neagră. În aceleaşi scopuri este şi mai eficace cu miere şi tămâie. Supuraţiile proaspete le sparge, iar pe cele vechi le coace şi le curăţă. Pune în mişcare digestia şi urina. Se fac din ea ecligme pentru cei cu astmă ori dureri de coaste, cu rupturi ori cu convulsii. Băută timp de treizeci de zile, în doză de trei oboli, te scapă de splină. Se pune în cataplasme cu smochine pentru pterigile [pieliţele de la unghii] de pe degete. Ţinută în vin şi pusă de femei jos, scoate ce rămâne după naştere, ca şi mucozităţile, băută cu mied, în doză de o drahmă. Zeama rădăcinii trebuie stoarsă înainte de coacerea fructului. În cataplasmă doar cu ea şi cu măzăriche, dă corpului o culoare mai vie, supleţe pielii şi alungă şerpii. Tot rădăcina, bătută cu o smochină mai cărnoasă, întinde pielea, dacă se face imediat o plimbare de două stadii. Altfel, dacă nu o speli cu apă rece, face arsuri. Tot pentru asta, mai bună este viţa neagră, fiindcă cea albă dă mâncărimi.

Nume româneşti

(Borza 34) Nume principale: mutătoare, cucurbeţea, împărăteasă. Alte nume şi variante: bodioică, brei, căţărătoare, cireaşa câinelui, cucurbetă, cucurbetă sălbatică, cucurbeţeană, cucurbeţică, curcubeţea, cucurbeţe, cutcubeţe, gurare, ludaie de pământ, morcova ielelor, morcovei, mutătoare cu poame negre, poamă sălbatică, suitoare, tidvă de pământ, tâlhărea, turbeaza câinelui, turnari, zdârnotă.

Nume străine

germ: Zaunrübe, Wilder Kürbis, Hauskürbis, Gallkürbis, Gichtgekräutig, Gichtrebe, Schwarz-beerige, engl:  (B.alba) Wild Hops, Tetter Berry, Wild Vine, Wood Vine. Devil's turnip (B. dioica) Mandrake. Wild Vine. Wild Hops. Wild Nep. Tamus. Ladies' Seal. Tetterbury, franc: Navet du diable, magh: (büdös) gönnye, földi tök, bulg: diva tikva (din Durid. 21).

Comentariul

lui Dečev

TSR 550: Sinonimul aurumetti aparţine plantei βατράχιον care se numea în dacă, după Ps.Ap., discopela (dicottela). Aşadar numai κινούβοιλα ar trebui considerat ca sinonim dac sigur al bryoniei alba. Cu referinţă la sinonimul latin κουκούρβιτα ἠῤῥατικά (cf. Diosc. la W 2.330: ἐμπλέκεται τοῖς παρακειμένοις θάμνοις ἐλλαμβανομένη ταῖς ἕλιξι se agaţă de ramurile din apropiere prinzându-se de ele cu cârceii), prima parte a numelui dac poate fi explicat de la *qei (în gr. κίνυμαι 'mă mişc', κινέω ' mă aflu în mişcare'). A doua parte, -βοιλα pare a fi *bu-, *bhu- (în v.ind. bulih, vgs. pūlle, mhd. biule "zimţ", WP 2.141 sq. Cf. Diosc. la W 2.330: κάρπον δὲ ἔχει βοτρυώδη fructul  are formă de strugure). Dacă discopela este într-adevăr dacic, numele trebuie separat în disco- şi –pela. Prima parte se regăseşte în toponimul moesian Δισκο-δουρα-τεραι. WT Thr II 1.34 sq. nr. 56. îl separă di- "dublu" şi -scopela, de la *(s)kep: (s)kop, resp. *(s)kebh: (s)kobh "a tăia", observând că rădăcina bryoniei alba este întotdeauna dublă.

Alte etimologii

Russu LTD p.98 Probabil ie *kene-bh-, rad. *ken- "a rade, a freca", din care gr. σκνήφη "urzică" Hesych.

Durid ET 21-22: s.v. dinupula (sinupyla). La PsAp Bessi nupyla trebuie să vină din Bessi (si)nupyla care ar fi forma corectă a ie *k'un-ābōlā (ori –o-s) ='măr câinesc', identic cu lit. śùn-obuolas.

Comentariul meu

1. Care sunt numele originale ale acestei plante? Textul lui Dioscorides corespunde până în detaliu cu cel al lui Plinius, până la kedrostis. Aici încep sinonimele barbare, care nu mai apar la Plinius, dovada faptului că ele sunt interpolate de Post-Dioscorides (v. Introducerea). Ps-Apuleius pare să fi încurcat fie plantele, fie denumirile, sinonimele lui părând aduse din condei ca să corespundă măcar în parte cu cele ale lui Dioscorides. Planta însăşi este numită nu brionia alba - aşa cum ar fi trebuit să fie dacă traducea pe ampelos leuke - ori vitis alba cum o numeşte Plinius, ci simplu brionia. Şi într-adevăr, sinonimele date în continuare aparţin atât speciei alba cât şi celeilalte, nigra.

2. Formele din text ale sinonimelor TDM

Dečev nu pune în discuţie forma κινούβοιλα, acesta fiind sinonimul pe care el îl consideră cel mai legitim drept "dacic". Cu toate acestea, el este totuşi

Duridanov are perfectă dreptate să presupună că nupyla este o formă trunchiată. El reconstituie un original *sinupyla (presupunând că varianta începea cu silaba finală din Bessi). Este chiar mai probabil ca această silabă iniţială să fi fost [zi], *zinupyla, pronunţia asibilată a lui [di], după cum este la fel de posibil ca silaba lipsă să fie tot [di]. Comparaţia numelui de la Dioscoride cu variantele lui latine indică posibilitatea ca şi litera de început a lui κινούβοιλα să fi fost în original alta, poate [θ] (care erau uşor confundată cu [δ] în minuscula greacă) ori chiar [ζ]=*ζινούβοιλα, dar acesta este o simplă speculaţie. Trebuie totuşi avută în vedere eventualitatea ca varianta greacă să fi avut o altă literă iniţială, care să fi făcut numele dacic compatibil cu dinupula de la Ps.-Apleius. Din păcate, certe sunt numai dacic κινούβοιλα şi bessic dinupula.

[De continuat cu etimologia]