Notă despre incripţia de pe inelul de la Ezerovo

               

În aprilie 1912, doi ţărani au găsit, într-o movilă de la locul "Părĭnak" de lângă satul Ezerovo (fost Dipsis-gjol, reg. Borisovgrad, dep. Plovdiv), un inel de aur, scris cu alfabet grecesc, dar într-o limbă necunoscută. Împreună cu el s-au descoperit şi alte obiecte, între care o diademă de aur încrustată cu cercuri, o linguriţă de aur cu mâner răsucit, o oglindă arhaică de bronz nedecorată, două plăcuţe de aur cu trei laturi şi cioburi dintr-un vas de ceramică neagră.

Inelul este alcătuit dintr-o verigă groasă de aur, deschisă, în formă de potcoavă şi mult mai largă decât grosimea unui deget, prin capetele căreia trece un ax pe care se roteşte un disc oval, de 22/17 mm. Pe una din feţele acestui disc, şi pe margine se află următoarea inscripţie, de 8 rânduri:

 

-pe faţă

ΡΟΛΙΣΤΕΝΕΑΣΝ

ΕΡΕΝΕΑ ΤΙΛ

Τ ΕΑΝΗΣΚ ΟΑ

ΡΑ ΖΕAΔ ΟΜ

ΕA ΝΤΙΛΕΖΥ

ΠΤΑΜΙΕΗ

ΡΑΖ

 

 

-pe margine, evident în continuarea textului anterior,

ΗΛΤΑ

 

Transcrierea textului este:

ρολιστενεασνερενεατιλτεανησκοαραζεαδομεαντιλεζυπταμιηεραζηλτα

Sunt 61 de litere în scriptio continua  (fiindcă spaţiile vizibile în text nu par să aibă nici o valoare separatorie).

               

În stadiul actual al cunoştinţelor noastre despre limba tracă, acest scurt text nu este descifrabil, aşa cum demonstrează cele 17 încercări de descifrare reproduse de Decev[1], aparţinând unor cunoscuţi lingvişti, între care Pârvan, Kretschmer, Decev, Pisani, Seure ş.a. Dacă nu poate fi descifrat, nu înseamnă totuşi că acest text nu ne poate fi de folos, iar această scurtă notă îşi propune să evidenţieze câteva din trăsăturile fonetice şi chiar morfologice ale limbii trace sugerate de el.

Să remarcăm mai întâi absenţa lui [ω] şi slaba frecvenţă a lui [η], care arată, cu mare probabilitate, că traca nu avea aceleaşi serii de vocale lungi/scurte ca greaca. Fie vocalele lungi pur şi simplu nu existau, fie ele se transformaseră într-un alt tip de vocale, care nu puteau fi notate prin omega şi eta. Prezenţa lui eta s-ar explica în acest caz prin faptul că el ar transcrie un tip special de /e/, poate de un timbru mai închis.

        De departe cel mai important este însă grupul [εα]. El apare de 5 ori (!), fiind scris cu 10 din cele 61 de litere, ceea ce înseamnă o frecvenţă neobişnuit de mare. Este de aceea exclus, după părerea mea, ca el să reprezinte aici o întâmplătoare alăturare de vocale. Cea mai probabilă explicaţie a acestei frecvenţe este aceea că grupul [εα] este folosit în această inscripţie pentru a nota timbrul foarte deschis al unei vocale, apropiată de [a] şi de [e], care trebuie să fi avut rol morfologic. În continuare voi nota  această vocală, în mod pur convenţional, cu semnul [æ]. Era o vocală lungă (doar aşa s-ar explica transcrierea ei prin două vocale) şi nu este imposibil ca ea să se fi pronunţat (quasi-)diftongat[2]. Exemple ale unui [e] de timbru foarte deschis mai există în onomastica tracă. Astfel, în inscripţii foarte vechi (sec. Va), numele Σευθης apare la o declinare în [α]: nom. Σεύθας, gen. Σευθα (Σευθα ἀργύριον şi Σευθα κόμμα, la Detschew TSR 434-435).

Textul retranscris, cu [æ] în loc de [εα] şi folosind alfabetul latin (în care gr. eta (η) este notat prin [ē]), este:

 

rolistenæsnerenætiltænēskoarazædomæntilezuptamiēerazēlta

 

Această transcriere vine să sprijine separarea şi interpretarea date de Pârvan primelor trei unităţi lexicale. El propusese ca începutul textului să fie separat în

Ρολιστενεας Νερενεα Τιλτεαν etc.

(nu continui pentru că ceea ce urmează nu ne interesează aici)

Primele două nume ar fi numele personal şi patronimul posesorului inelului, iar al treilea etnicul. Într-adevăr, Rolistenæs Nerenæ au toate şansele să fie un antroponim de tipul Cutare al lui Cutare, mod de formare pe care îl utilizau atât grecii cât şi tracii (ex. grec Διογένης Θεοδώρου Diogenes al lui Theodoros, trac Αυλουζενις Μουκαζενεος Auluzenis al lui Mukazenis)

Numele Rolistenæs este un compus de tip indo-european, aşa cum îl vom reîntâlni în secolele următoare, în special în teritoriul bessic, un hibrid traco-(ori poate daco?)-grec.

-Formantul iniţial este Roli(s), pe care îl găsim în două izvoare, în forma Ῥώλης. 1. Dio Cassius spune că astfel se numea o căpetenie dacă al cărei teritoriu se afla pe cursul inferior al Istrului; 51.24.7: καὶ ὅ τε Ῥώλης (iar Rolēs); 51.26.1: ὁ Ῥώλης (Roles). 2.Inscripţia IGB I n.14 (c), de la Dionysopolis, conţine în rândul 15 numele: Αὐρ. Μερκούριος Ῥωλη (genitivul unui Ῥώλης) care se traduce prin Aur(elius) Mercurius al lui Roles. Ambele izvoare se referă aşadar la daci din Scythia Minor. Tomaschek (Thr. II 2,29) apropie numele de toponimul Ῥολλιγεράς (Proc. DeAed. 122.11), iar Decev de antroponimul celtic Roliacus (Holder AC 2,1225).

-Al doilea formant, -stenæs, este fără îndoială grecescul –σθενης "tare, vânjos", şi el larg utilizat la crearea numelor proprii: Δημοσθένης, Καλλισθένης etc.

El evidenţiază două fapte de limbă TDM, ambele de ordin fonetic şi ambele de o mare importanţă:

-lipsa aspiratelor. gr. [θ] este redat prin [t], fapt care confirmă ceea ce se ştie de câteva decenii, şi anume că limbile TDM nu aveau consoane aspirate.

-existenţa vocalei /æ/. Desinenţa –æs (scrisă [εας]) este prin urmare desinenţa tracă de nominativ, corespunzând lui –ης dacă numele ar fi fost grecesc şi ar fi avut forma *Ρολισθενης. Această desinenţă greacă pare să fi avut însă două corespondente trace: -æs din inscripţia noastră (prezentă poate şi în alte nume şi evidenţiată de o alternanţă precum cea între variantele Σευθης şi Σευθας) şi -is (pentru care avem atestate perechile Αυλουζενις - Αυλουζενης, Εβρυζελμις - Αβροζελμης ş.a.).

Aceasta înseamnă că Nerenæ, ca patronim, ar fi la genitiv, ceea ce înseamnă că genitivul acestei declinări avea în tracă desinenţa –æ. Propun să o numim declinarea I tracă: N. -æs, G.-æ. Ea aparţine unui tip de genitiv larg răspândit, pe care eu l-am intitulat genitivul trac. În curând voi publica o pagină dedicată acestuia, în care voi arăta că el este un tip special de genitiv, care se forma de la nominativele sigmatice prin simpla înlăturare a lui sigma de la nominativ. Un asemenea tip de genitiv era cunoscut şi mai înainte, sub numele de "genitiv elenistic", şi se credea că el există numai la temele în -η (constituind astfel o declinare nom.-ης, gen. -η). În realitate el este de origine tracă, la fel cu cel al aşa numitei "declinări a numelor străine" (în nom.-ας, gen.-α) care se formează, cum vedem, prin acelaşi procedeu.

Este posibil ca un viitor studiu, valorificând mai multe argumente şi urmărind şi alte tipuri de izvoare, să ajungă la concluzia că posesorul inelului de la Ezerovo va fi aparţinut în fapt unui trib din grupul nordic al neamurilor tracice, cu alte cuvinte că Rolistenæs va fi fost dac sau moesian. Poate Tribal, cum par să indice bijuteriile găsite împreună cu inelul. Însă nota de faţă nu şi-a propus să meargă până acolo. Ea este o fişă lingvistică, menită să înregistreze şi să producă primele argumente pentru următoarele fapte de limbă TDM:

-lipsa aspiratelor

-existenţa vocalei deschise /æ/

-existenţa unei declinări (declinarea I tracă) cu nom.-æs, gen.. Argument puternic în sprijinul ipotezei "genitivului trac"

-inexistenţa vocalelor lungi /ō/ şi /ē/ ca în greacă.

 

 

 

 

[1] D. Detschew, Die thrakische Sprachresten, pp.566-580

[2] V. pentru comparaţie pronunţia lui /oa/ în graiul ardelenesc: pōrtă, fōlje, mōră pentru poartă, foale, moară.