"Teoria transcrierilor"

 

Una din marile erori care se fac astăzi în cercetarea limbilor TDM este aceea că pentru interpretările lingvistice se folosesc numele TDM în transcrierile lor greceşti şi latineşti, fără nici o încercare de reconstituire a fonetismului originar. Repertoriul de resturi de limbă al lui Decev este luat drept dicţionar al acestor limbi, ignorându-se faptul că - pe lângă că el este azi mult depăşit, o treime din nume fiind greşite ori netracice - el conţine doar aproximări latineşti ori greceşti ale unor cuvinte în care cu siguranţă apar sunete inexistente în aceste limbi.

Limbile tracice erau în mod cert limbi satәm. Acest grup de limbi indo-europene au, datorită evoluţiei lor specifice, un set de sunete inexistente în grupul centum. Între acestea sunt consoanele palatale /č/-/ğ/, şuitanta /š/ (uneori şi varianta ei sonoră /ž/), câteodată fricativa velară /h/ ş.a.m.d. Nu există nici un motiv pentru care grupul TDM, vecin de altfel cu cel iranic şi cu cel slavic, să nu fi dezvoltat aceste sunete ori să le fi pierdut. Singurul motiv pentru care noi nu ştim astăzi de existenţa lor în limbile tracice este acela că nici greaca şi nici latina nu aveau litere speciale cu care să le noteze. Asta nu înseamnă însă că ele nu pot fi notate. În limbile moderne este frecventă utilizarea unor convenţii grafice pentru redarea unor sunete pentru care nu există litere speciale. Spre ex., germana nu are o literă pentru consoana /č/. Cu toate acestea, ea o poate nota în mod neechivoc, prin grupul [tsch], care nu este ales în mod arbitrar: în germană [sch] transcrie un /š/(o altă convenţie grafică), grupul [tsch] fiind deci echivalent cu [tš], aproximarea cea mai bună a unui /č/. Acelaşi lucru trebuie să se fi petrecut şi în antichitate şi acesta este motivul pentru care este necesar un studiu care să-şi propună descoperirea şi inventarierea acestor transcrieri (ori "convenţii grafice"). Aceasta ar fi ceea ce eu numesc, în fişele mele de lucru, "teoria transcrierilor".

Studiul transcrierilor nu este deloc o intreprindere uşoară. El trebuie să fie făcut pe cel puţin patru paliere:

-la nivel teoretic-metodologic, trebuie creat un model care să explice fenomenul

-crearea unor instrumente de lucru: tabele care să arate, pe epoci, valorile fonetice ale literelor (şi grupurilor de litere) ale alfabetelor grecesc şi latinesc.

-studierea transcrierilor greceşti şi latineşti ale unor nume şi cuvinte barbare ale altor limbi, ale căror pronunţii sunt cunoscute

-folosirea alfabetelor latin şi grec pentru scrierea altor limbi

-analiza întregului repertoriu de resturi TDM pentru identificarea sunetelor speciale şi inventarierea cuvintelor în care apar (ori pot apărea).