Zaldapa-Zeldepa

•Izv: Hierocl. 637.7: ἐπαρχία Μυσίας· Ζέλδεπα=CP. them. 3.47.14 [=Europ. 1.57] ἐπαρχία Μυσίας <Σκυθίας>· Ζέλπα. Proc.ae.4.11.20.185=149.08: Ζάλδαπα. Th.Simoc. Historiae 1.8.10: (oraşe ale Sciţilor şi Moesilor cucerite de avari): τὴν τε Ῥατηρίαν καὶ Βονώνειαν καὶ Ἄκυς καὶ Δορόστολον καὶ Ζαλδαπὰ καὶ τὰ Παννασὰ καὶ Μαρκιανούπολιν καὶ Τρόπαιον [= Theoph. Chron. 257: Τούτῳ τῷ ἔτει ὁ τῶν Ἀβάρων Χαγάνος τὰς σπονδὰς διαλύσας τήν τε Μυσίαν καὶ Σκυθίαν κατεπολέμει δεινῶς καταστρέψας τήν τε Ῥατιάρναν καὶ Βονωνίαν καὶ Ἄκυς καὶ Δορόστολον καὶ Ζάρδαπα καὶ Μαρκιανούπολιν]. 2.10.10 (Boor 90.13): ἧκε δὲ ἐπὶ Ζαλδαπὰ ἐπί τε Αἷμον τὸ ὄρος [= Theoph. Chron. 257: ὁ δὲ Κάστος ἐλθὼν ἐπὶ τὰ Ζάρδαπα καὶ τὸν Αἷμον]. 7.2.2: τὰ γὰρ Ζαλδαπὰ καὶ Ἄκυς καὶ Σκόπις καταπρονομεύσαντες αὖθις ἐλαφυραγώγουν τοὺς ἀτυχήσαντας. 7.2.16 (Boor 249.5): ὁ δὲ στρατηγὸς ἐκ τούτου ἐπὶ τὸ Πιστοῦ γίνεται φρούριον, μετὰ τοῦτο πρὸς τὰ Ζαλδαπὰ ἀφικνεῖται. δευτέρα δὲ ἡμέρα, καὶ πρὸς τὴν Ἰατρὸν τὴν πόλιν φοιτᾷ, καὶ δῆτα τὸ Λαταρκίου φρούριον παραμείψας εἰς Νόβας στρατοπεδεύεται. CP. De insidiis 143: [Vitalianus] υἱὸς ὢν Πατρικιόλου πατρίδα ἐσχηκότος Ζάλδαβα τῆς κάτω Μυσίας πόλισμα βραχύ. Not.Episc. Isaur. (de Boor 690): μα'.(31) Ἐπαρχία Σκυθίας παραθαλασσία τοῦ πόντου ια' (11). ὁ Ζελδίπας.

Etim: Ζάλδαβα[1] de la Const.Porf. şi Ζάρδαπα[2] din Not. Episc. sunt cu siguranţă erori de copiere. În schimb Ζελδίπα din Not.Ep. îmi pare o pronunţie reală, cu un [ι] în locul unui [ε] clasic, pronunţie pe care o întâlnim şi în cazul altor forme târzii: Ζικιδβα la Theoph. Simoc. în loc de mai vechiul Ζικίδεβα (sau poate chiar *Ζεκεδέβα[3]), -div din numele modern Plovdiv (< bulg. Plovdivъ < v.bulg. Plъp'divъ) care provine din tr. Pulpudeva[4]), -zinis pentru –zenis în nume de persoană etc. Prin urmare, atestările vechi, cele pre-bizantine, apar în două variante fonetice principale: Ζάλδαπα şi Ζέλδεπα, diferenţiate de alternanţa a/e. Tomaschek (Thr. 2.2.77) separă numele în Zald-apa şi îl traduce "Gelbwasser" (cf. npers. zard, av. zairita, v.ind. harita 'galben, gălbui, galben deschis' de la ie *g'hel-d- "aur(iu)") sau 'Kaltwasser' (cf. lit. šaltas 'rece', oss. sald 'rece', av. sarәta 'rece' de la IE *k'elt-, de la k'el "cald")[5]. Detschew preia această etimologie, adăugând că aceleiaşi tulpini îi aparţin şi theonimele Saldaecaputenus, Σαλδηνος, Σαλδοβυσηνός, ea fiind impusă ori de culoarea galbenă, ori de răceala apei din aceste două locuri[6]. Însă, aşa cum am mai arătat[7], în numele tracice [z] nu alternează în mod normal cu [s], aparentele alternanţe fiind în fapt grafii latinizante cu [s] ale unor nume autohtone cu [z], cum sunt de pildă Sarmizegethusa pentru Zarmizegethusa, sau -sanus, -senis pentru –zanus, -zenis. Sald- din epitetul lui Asklepios (care nu are nici o singură atestare cu Z) nu are nimic de a face cu Zald- din Zaldapa, aşadar el nu este legat nici de sensul 'auriu' al numelui Zlatna Panega. Sald- poate într-adevăr proveni din rad IE *k'el 'cald' (Russu LTD 119), de unde şi *k'ald 'rece', dacă nu cumva, cum cred, este înrudit cu gr. ἄλθω 'tămăduiesc'[8], poate chiar cu ἀλδαινω 'dau putere, fac să crească', caz în care el avea sensul numelui modern Panega (gr. πανάκη, πανάκεια 'leac bun de toate'. Zald-/Zeld- este deci un alt cuvânt, explicabil foarte bine, cum propusese Tomaschek, prin 'Gelbwasser'. Alternanţa a/e, care aici nu poate indica un sunet autohton [ă][9], se poate datora unor pronunţii dialectale: Zeldepa era forma tracă (bessică), iar Zaldapa cea daco-moesiană.

Loc: Localizată mai înainte la Sujudžuk (Detschew TSR 173), ea este azi identificată cu ruinele de la Abtaat (localitate numită până nu demult Abrit, fiindcă se credea că acolo se afla oraşul Abrittus, până când acesta a fost cu certitudine localizat la Hisarlâk, Razgrad).

•Bibl: Detschew, Sprachr. 173; Beševliev Kastell. 146-147; S.B.Torbatov, Kăsnoantičnijat grad Zaldapa, Sofia 2000.


NOTE:

[1] Alteori găsim, invers, [π] în loc de [β], cum este forma Ζεκεδέ(σ)πων în loc de *Ζεκεδέβων (G. unui *Ζεκεδέβα, luat ca neutru plural; v. Not.Episcopatuum, anume Notitia (Pseudo-)Epiphanii (Gelzer, H., Ungedrückte und ungenügend veröffentlichte Texte der Notitiae Episcopatuum, München 1901, p.531 şi FGHB III, p. 186-189), Parthey Notitia 8 (G. Parthey, Hieroclis Synecdemus et Notitiae Episcopatuum, Berolini 1866, p. 162-180 şi FGHB IV, p.148-151) şi Notitia 9 (Parthey, op.cit., p. 181-197 şi FGHB IV, p. 154-155) şi Notitia Basilii (FGHB IV, p. 155-1580). Este mult mai puţin probabil să presupunem că Ζάλδαβα este o 'conjectură', o etimologie populară' a eruditului împărat, (varianta fonetică –δαβα fiind dacică şi arhaică) fapt care ar presupune că acesta era bine familiarizat cu numele geografice dacice.
[2] Eroare provocată mai degrabă de autodictare, consoanele [l] şi [r] fiind uşor confundate în pronunţie, decât de o confuzie de litere, greu de explicat.
[3] Dacă ne luăm după *Ζεκεδέ(σ)πων din Not.Ep.
[4] Mihailov, IGB III.2, p.20.
[5] Pentru TDM apa = IE *akw- sau *ap- 'Wasser, Fluss', v. Detschew p.19.
[6] Epitetele formate cu Sald- sunt toate atestate în inscripţii descoperite în Asclepieum-ul de la izvorul râului Panega, numit Glava Panega (v. IGB II, p.37). Acest râu are într-adevăr un braţ numit Zlatna Panega.
[7] SCIVA 2007, 1-2, pct. §3.2 (Alternanţa s/z în numele trace).
[8] Care, conform legilor fonetice care au guvernat formarea limbii greceşti, poate proveni, formal vorbind, dintr-un IE *saldh-.
[9] Cum a propus Cicerone Poghirc (La valeur phonétique de l'oscillation graphique thrace a/e à la lumière des données des langues balkaniques modernes, o reluare în culegerea de articole Philologica et Linguistica, Bochum 1983 a unui articol din Studii Clasice 3(1961), p.33-38). În limbile balcanice în care există, vocala [ă] ([ъ], [ë]) era la început gradul neaccentuat al lui [a] (uneori şi al lui [e]), lucru imposibil în Zaldapa, unde unul din [a]-uri trebuia să fie accentuat.