Ἀξιούπολις (Axiopolis, †Ἀξίοπα)

Izvoare, discuţie filologică, etimologie, localizare

 

 

Izvoare. La Ptolemeu numele oraşului apare de patru ori, în trei dintre menţiuni geograful repetând faptul că de la Axiopolis în aval Danubiul este numit Istru: 3.8.1.7-12: ἀπὸ δὲ μεσημβρίας μέρει τοῦ Δανουβίου ποταμοῦ τῷ ἀπὸ τῆς ἐκτροπῆς τοῦ Τιβίσκου ποταμοῦ μέχρις Ἀξιουπόλεως, ἀφ᾽ ἧς ἤδη καλεῖται ὁ μέχρι τοῦ Πόντου καὶ τῶν ἐκβολῶν Δανούβιος Ἴστρος· οὗ μέρους ἡ θέσις ἔχει οὕτως (Dacia este mărginită) dinspre sud cu partea fluviului Danubius de la cotul râului Tibiscus până la Axiupolis, de la care înainte Danubiul se numeşte Istru până la Pont şi la guri; 3.8.2.14-17: ἡ κατὰ Ἀξιούπολιν ἐπιστροφή νδ°γ'-με°δ' ἀφ᾽ ἧς καὶ Ἴστρος, ὡς ἔφαμεν, ὁ ποταμὸς καλεῖται ὁ Δανούβιος μέχρι τῶν ἐκβολῶν cotul de la Axiopolis-- 54°20'-45°15', de la care, cum am spus, şi fluviul Danubius se numeşte Istru până la guri; 3.10.1.7-10 ἀπὸ δὲ ἄρκτων τῷ εἰρημένῳ ἀπὸ τοῦ Κιάβρου ποταμοῦ μέρει Δανουβίου μέχρις Ἀξιουπόλεως, καὶ τῷ ἐντεῦθεν Δανουβίῳ, καλουμένῳ δὲ Ἴστρῳ, μέχρι τῶν εἰς τὸν Πόντον ἐκβολῶν (Moesia este mărginită) dinspre nord cu amintita parte a Danubiului de la râul Kiambros (=Cebrus) până la Axiupolis şi de aici cu Danubiul, dar numit Istru, până la gurile de vărsare în Pont; 3.10.5.13: Ἀξιούπολις νδ°γ'-με°δ' Axiupolis 54°20'-45°-15' (între oraşele Moesiei la Danubius). Hierocl. 637.9 (după care şi Const.Porph. de them. 47.15): Ἀξιούπολις. Procop. Aed. 4.11 (Haury 149.9): Ἀξίοπα. IA 224.2: Axiupoli; TP 7.3[1]: Axiupoli. NDOr 39.21: Milites superuentores, Axiupoli; 30: Praefectus ripae legionis secundae Herculiae cohortis quintae pedaturae inferioris, Axiupoli[2]. Not.Episc. DeBoor, Nachtr. 531: Ἀναξιουπόλεως.

Tab.Peut. Porţiunea de drum pe care se află Axiopolis.

•Forma. Toate izvoarele dau, cum am văzut, forma Ἀξιούπολις-Axiopolis, cu excepţia textului procopian în care găsim Ἀξίοπα. Încă din 1929 Jokl susţinea autenticitatea acestei forme (în 1957 şi Detschew, Sprachr. 285, preciza "keine Korruptel"), care de altfel nu a fost contestată de nici unul dintre editori. Marea majoritate a cercetătorilor moderni, şi în special a lingviştilor, în virtutea unei etimologii frumoase (v. mai jos), dar categoric greşite, consideră că varianta originară va fi fost tocmai Ἀξίοπα, în vreme ce Ἀξιόπολις nu este decât o grecizare a acesteia[3], ori chiar a unui diminutiv autohton *Axiupula[4]. Nu am însă nici o îndoială că, aşa cum a arătat sec I.I.Russu[5], în realitate Ἀξίοπα este o foarte explicabilă alterare a lui Ἀξιόπολις, anume o întregire incompletă sau greşită a unei abrevieri Ἀξιόπλ, pe care savantul clujean a presupus-o prin analogie cu abrevieri asemănătoare existente în manuscrisele greceşti, şi chiar în cele procopiene[6]. Dar chiar şi fără acest argument paleografic, altfel foarte important şi pertinent, varianta procopiană trebuia să fie considerată drept dubioasă şi incertă. Căci cum oare s-ar putea explica prezenţa unei forme autohtone tocmai în sec. VI - în listele lui Procopius, pline de nume eronate, şi la nimeni altcineva - în vreme ce toate izvoarele anterioare, ca şi cele posterioare de altfel, cunosc numai forma Ἀξιούπολις? N-am nici o îndoială că aceste dubii legate de numele oraşului nu vor dăinui prea mult. Viitoarele săpături arheologice, care vor trebui efectuate aici odată şi odată, vor duce cu siguranţă la descoperirea materialului documentar care va lămuri definitiv această chestiune.

•Etimologia. Cum am spus şi mai sus, Detschew admite forma fonetică Ἀξίοπα, pe care o explică prin *-ks(e)y-"ne-luminos, negru, închis" (cf. av. axaēnā "negru, închis", de la xšay- "a străluci, a lumina") şi -οπα, -υπα- = *upa, rudă cu lit. upe 'râu'[7]. Sensul acestui toponim trac ar fi fost aşadar 'apă neagră', sens păstrat în numele moderne, unde sl. Černa-voda şi tc. Kara-su înseamnă acelaşi lucru. Pentru Detschew, Ἀξιούπολις este grecizarea formei trace, prin apropierea de gr. ἄξιος "demn de, valoros" şi πόλις "oraş". O explicaţie şi mai elaborată a dat Vl. Georgiev[8], care presupunea că Ἀξιούπολις ar reprezenta grecizarea unui *Axiupula, un diminutiv al lui Ἀξίοπα. Oricât de tentante, aceste explicaţii sunt doar speculaţii bazate pe o formă incertă şi pe întâmplarea că numele modern înseamnă "apă neagră". Acest fapt nu poate fi însă invocat ca argument statistic, fiindcă multe hidronime aveau în vechime acest sens, ca de pildă celticul Tamesas (Tamisa/Thames), lat. Tiberis (Tibrul), dacicul Tibisia (Timiş), tracul Axios (Vardar). Acesta din urmă era şi numele râului dobrogean, cum reiese limpede dintr-un text al lui Cl. Aelianus (Nat.Anim. 14.25): Μυσοὶ...τοὺς πρὸς τῷ Πόντῳ μοι νόει τοὺς κάτω...τοὺς Ἡρακλείας πλησίον φημὶ καὶ τῶν Ἀξίου ῥευμάτων[9] Mysienii...cei de la Pont, vorbesc de cei de jos [=din Moesia Inferior]...cei de lângă Heraclea şi de lângă apele Axios-ului. Pornind de la acest text, Dinu Adameşteanu[10] identifica în 1976 această Herakleia[11] cu Axiopolis. Russu (gran 88), deşi respinge autenticitatea formei Axiopa, consideră totuşi că numele Axios este trac, nu iranic, şi că această etimologie ar explica şi de ce el se întâlneşte şi în extrema cealaltă a teritoriului limbilor trace, unde era numele mai vechi[12] al r. Βαρδουάριος, azi Vardar. Numele Axios vine din IE *-ks(e)y, aşa cum am arătat mai sus. Chestiunea paternităţii lui lingvistice se rezumă deci la întrebarea: este forma Axio- o evoluţie tipic iranică (aşa cum găsim în numele vechi al Pontului Euxin, adică Ἄξεινος), sau poate fi şi trac? Faţă de etimonul său IE, numele Axios prezintă o singură modificare (exceptând finala morfologică), anume evoluţia fonetică a lui [](sonanta nazală în poziţie vocalică) la [a]. Dar această evoluţie se petrece şi în greacă şi - după toate probabilităţile - şi în tracă, astfel încât nu există nici un element care să ne oblige să atribuim acest nume limbilor iranice. Asemănarea formală cu iranicul Axi- [13] se poate foarte bine explica prin apartenenţa ambelor familii de limbi la grupa satәm a limbilor IEne, motiv pentru care şi eu mă raliez opiniei lui I.I.Russu.

•Localizare. Azi ruine la Rasova, pe un platou în faţa insulei Hinog, în Dobrogea română[14]. S-a propus[15] identificarea ei cu Sanctus Cyrillus (=τοῦ ἁγίου Κυρίλλου Proc. De Aed. 133.1-2), dar existenţa formei Ἀξίοπα (=Ἀξιόπολις) în listă contrazice această ipoteză, fiindcă ar fi un nonsens să presupunem că Procopius ar fi putut cita şi numele curent, dar şi pe cel vechi al oraşului.

•Biblio: Tomaschek RE II, 1895, 2628-2629; Gr.Tocilescu, Fouilles d'Axiopolis, Festschrift zu Otto Hirschfelds 60. Geburtstage, Berlin, 1903, p.354-359; R.Netzhammer, Aus Rumänien, I, Einsiedeln, 1909, p.275, p.284-294; idem, Christl.Altert., p.113-138; Weiss, Dobrudscha, p.44-46; Gr.Tocilescu, RIAF, 9, 1903, p.267-375; V. Pârvan, Getica, 64; Emil Lăzărescu, RÉHSEE, 21, 1944, 231-234; I.Barnea, Materiale, II, 1956, p.572-574; idem, SCIV 11, 1960, p.69-80; TIR, L35, p.24-25; I.Barnea, DID, II, passim; I.Barnea-Şt.Ştefănescu, DID, III, passim; Al.Suceveanu, VEDR 68-69.


Note:

[1] Interesantă este observaţia lui Al. Suceveanu (DR 52) că imaginea din TP (8.3.) indică un oraş mare, poate un municipiu. Mai mult însă: simbolul Axiopolei (identificată de D. Adameşteanu, cum voi arăta puţin mai jos, cu Heracleea de la Cl. Aelianus) nu mai apare în Illyricum şi Thracia decât la Heraclea Sintica şi la Heraclea Macedoniei. Este greu de văzut în această împrejurare o simplă coincidenţă, dar este la fel de greu de crezut că autorul TP va fi folosit un simbol special pentru oraşele numite Heracleea. Dacă ne gândim însă că acest nume era propriu cetăţilor dorice, am putea admite că simbolul (ori poate doar detaliul porţii centrale) indica cetăţi asemănătoare (poate cu origine comună, poate chiar dorice), mai ales că el mai este folosit doar în teritoriul Peloponezului, la Lacedemona şi Boas, aşezări evident dorice.

[2] Şi nu Axiupolis, cum apare la Beševliev, Kastell. loc.cit.

[3] Detschew Sprachr. 18.

[4] Georgiev în TE 57; vbe 107; 110; BEO 83; BE 1, 1952, 12; Acta Antiqua 10, 1962, 118.

[5] AISC IV 1944, 88 n. 15 şi RL VIII 1963, 132 n.270.

[6] Într-adevăr, cuvântul πόλις este deseori abreviat, în special în nume compuse, în care apare ca formant final. În ms. Leidensis Vulc. 56 (l1 la Haury), întâlnim de mai multe ori abrevierea πολ sau πο~ (suprascris). Este natural să presupunem existenţa şi a unei abrevieri πλ (suprascris) pentru πόλις, constând în scheletul consonantic al cuvântului, întocmai ca în ποτμ care era abrevierea uzuală a lui ποταμός (pe care o întâlnim şi în V, şi în l1). Or, forma lui α final emfatic (, ) este foarte asemănătoare, uneori până la identitate, cu cea a lui λ (). Dacă ne gândim că α era mult mai frecvent decât λ în abrevierile finalelor morfologice, atunci înţelegem de ce o formă precum ἀξιόπλ (fără nici o rezonanţă pentru copist) a fost copiată αξίοπα. Mai mult, în acelaşi manuscris Leidensis Vulc. 56, la fol.71 verso, toponimul nostru este scris ἀξίοπα. Nu exista nici o raţiune pentru suprascrierea finalului [πα] din Ἀξίοπα, decât dacă librarul nostru a reprodus întocmai o grafie ἀξίοπλ, unde însă l-a citit greşit pe [λ] din [πλ] (care în arhetip era acolo abrevierea curentă pentru πολις), drept [α]. Acest fapt dovedeşte nu doar că atât l1 cât şi V au copiat pe Ἀξίοπα din arhetipul lor comun, ci şi că în acel arhetip pierdut numele era scris ἀξίοπα ori poate chiar ἀξίοπλ, dar cu un λ astfel scris încât putea fi citit mai degrabă α.

[7] ZONF 7, 1934, 193 sq.; Spr.18; Char.178, 185.

[8] V. nota 4.

[9] Atât ediţia princeps a fraţilor Gesner din 1556, cât şi cea a lui Hecher, Didot 1858, adaugă aici un pasaj considerat interpolat: τοῦ καλουμένου Τομέως πλησίον lângă aşa-numitul Tomis menit, oricine ar fi fost autorul, să certifice că este vorba despre Scythia Minor. La Gesner numele râului este citit greşit Νάξιος-Naxios.

[10] În Princeton Encyclopaedia of Classical Sites, s.v. Herakleia-Axiopolis.

[11] Trebuie însă avut în vedere că o Herakleia se afla şi ceva mai sus de Mesembria, azi Eregli (Ἐρκούλεντε la Proc.)

[12] Ori poate doar varianta sa tracă.

[13] Tulpina apare şi într-un alt HN, Axiaces (Ἀξιάκης ποταμὸς, la Ptol. 3.5.6., 3.5.14 şi 3.10.7). Acesta se afla însă între Borysthenes şi Tyras, la graniţa dintre Dacia şi Sarmaţia, deci nu este neapărat iranic. Pentru tracismul lui axio- 'negru, întunecat' pledează şi epitetele tracice (v. Detschew Sprachr. 18) a trei din cei patru Cabyri: Ἀξίερος, Ἀξιόκερσος (Hades) şi Ἀξιοκέρσα (Persefona), numele ultimilor doi însemnând, cu mare probabilitate, regele (regina) întunericului (ori întunecat(ă)); v. şi etimologia numelui următor, Καρσώ (149.10).

[14] cf. Tomaschek, RE 2, 1896, 268; Weiss 44-46; Netzhammer, Alterthümer 113-128, Miller 507-508, Litzica 64 sqq, 79, Vulpe, Dobroudja 81, Em.Popescu IGLR, p.203-204, inscr. n-rele 192-202.

[15] Cf. TIR L.35, p.63.