Sorin Olteanu's Linguae Thraco-Daco-Moesorum

[Sorin Olteanu]

S-a discutat în literatura de specialitate orginea tuturor celor patru termeni, cu rezultate diferite.
În cazul fiecăruia, trebuie mai întâi reconstituită forma cea mai veche.

1. Numele Traciei şi al Tracilor.

Variantele antice ale numelui. În latina clasică, Tracii şi Tracia erau numiţi în mod curent Thrax (persoana) şi Thracia (diversele regiuni care purtau acest nume: ţara Tracilor, pe cursul mediu al Hebrului (numită şi Bessia), devenită ulterior provincia romană Thracia; apoi dioceza Thracia; întreg hinterlandul Constantinopolei. Mai târziu, în latină s-a scris Tracia (cu T-, nu cu Th-) şi chiar Tratia (de pildă la Anonimul Ravennat), datorită faptului că numele se pronunţa deja Tratsia). În greaca clasică numele erau Θρᾷξ şi Θρᾴκη . Forma mai veche în latină era însă Thraex, luată din greacă, unde era Θράϊξ (pl. Θράϊκες), iar în dialectul ionic (cel în care a scris de pildă Herodot) Θρήϊξ (pl. Θρήϊκες şi Θρηϊκή, ca nume al ţării). Numele avea o mulţime de variante dialectale ori regionale şi de derivate. Iată, după Decev, formele care apar în diversele izvoare antice:
•Locuitorii (neamul): Θρᾷκες, Θράϊκες, Θρᾶκες, Θρῇκες,Θρήικες,Θρῆκες,Θρέϊκες, Thraeces, Thraces, Trhaces (sic), Traches, Thraces, Threces.
•Singularul lui Θρᾷκες, Thraces: Θρᾷξ, Θρᾷχς, Θράϊξ, Θρᾶξ, Θρῇξ,Θρήϊξ, Θρέϊξ, Thrax, Trhax, Trax, Thraex, Traex, Threx; se folosea şi adjectival, şi ca (supra)nume de persoană.
•Femininul lui Θρᾷξ, Thrax: Θρᾷσσα, Θρᾷσα, Θράϊσσα, Θρᾶσσα, Θρᾷττα, Θρῇσσα, Θρήϊσσα, Θρέϊσσα, Thraessa, Threissa, Thressa
•Numele ţării tracilor şi al diferitelor regiuni numite de aici: Θρᾴκη, Θρᾴκα, Θρῄκη, Θρηΐκη, Θρηϊκίη, Thraca, Thrace, Thraeca, Thraecia, Thracia, Trhacia, Trachia, Tracia, Threce, Threcia
•Adjectivele derivate de la Θρᾷξ şi Thrax: Θρᾳκιος, Θραΐκιος, Θρῄκιος, Θρηΐκιος, Θρᾳκικός, Θρᾳκήσιος, Θρᾳκῶος, Thracius, Trhacius, Thraecius, Threcius, Thracicus, Thraecicus, Threicius, Thraecidicus, Thracus, Thraecus-derivate adjectivale de la numele.
•Nume de persoană: feminine: Θρᾳκία, Tracia, Θρᾳκῆς, Θρακίς, Θρᾳκίς, Θρακιδιανή, •masculine Θρακίτα, Θρακίων, Θρᾳκίων, Θρᾳκυλίων, Thraciacius.•Thraciscus-hipocoristic de la Thrax.
•Alte forme:
•Θρᾳκίας era numele unui vânt (şi punct cardinal). •Θραικιά-supranume al Afroditei (la Hesychius). •tot Θρᾳκίας sau Θρᾴττης (var. ionică a lui Θρᾴσσης) – se numea un fel de mineral (de asfalt), la Dioscorides şi la Hesychius.
Din aceste forme, se poate reconstitui cu certitudine tema cea mai veche: Thrāïk(-es,-a). Ea are o poveste interesantă, scoasă la iveală tocmai de cercetările de tracologie:
Θ-ul iniţial, conform legilor fonetice greceşti, poate proveni din IE *dh sau din *gh ori *gwh (şi nu numai). Pe această filieră s-au concentrat până acum etimologii. Cum arăt însă într-un articol de pe site, dedicat "palatalei trace" (parte a unui amplu capitol al studiului limbilor trace pe care eu am decis să-l numesc "teoria transcrierilor" încă neabordat serios în lucrările de specialitate), în numele trace litera [θ] transcrie nu aspirata greacă [th], fiindcă traca nu avea consoane aspirate, ci mult mai probabil un sunet tracic, inexistent în greacă, undeva între [dz] şi [ğ], fie unul din acestea, fie pe amândouă, în dialecte diferite (să-l notăm convenţional prin [ž]). Este nimic altceva decât acel sunet care, în cuvintele de substrat comune românei şi albanezei, este [dh] în albaneză, dar [dz] în română: viedzure/vjedhullë, dzară/dhallë etc. Asta înseamnă că deşi grecii spuneau Thraikes şi Thraike, tracii înşişi îşi ziceau mai degrabă Žraik(es), iar regiunea (fie ea strategie ori întraga ţară), era Žraika. O confirmare neaşteptată ne-o dă o inscripţie funerară pusă pentru Flavius Dizala al lui Ezbenus (nume trac neaoş) care, aşa cum spune epitaful, a fost la viaţa lui strateg (=comandant de 'strategie', o regiune administrativă tradiţională a Traciei) al strategiilor Olynthia, Roimeletike, Dresapaike, Thukysidantike, ...seletike (începutul s-a pierdut), Zraike, Athiutike şi Bioletike [aproape toate formate cu suf. –ik(o)]. Zraike nu poate fi decât pronunţia tracă a numelui pe care grecii îl pronunţau, cum am văzut mai sus, Thraike, care a evoluat apoi la formele prezentate la început. Fiind o limbă satәm, numele Zraike provine din IE *g'hrāik(-) (a cărui explicare este deja altă discuţie). Dar este evident că exact acelaşi radical IE, adică *g'hrāik(-), este cel care, prin intermediul altor legi fonetice decât cele trace (anume greceşti), a dat naştere numelui Γραῖοι (cu sufix Γραῖκοι ), preluate în latină ca Grai (cu sufix Graeci). Concluzia este că, după părerea mea, numele Tracilor are aceeaşi origine cu cel al Grecilor. Nu înseamnă neapărat că erau cândva acelaşi neam, dar cu siguranţă li s-a dat acelaşi nume, probabil de neamurile învecinate. Este una din etimologiile în care cred şi la care ţin.

Numele este în mod evident un derivat adjectival cu sufixul –ik(o)- (sufix comun în cea mai mare parte a limbilor IE-ne, care a făcut carieră în greacă, unde se întâlneşte la tot pasul, mai ales în adjective de la nume de popoare: de la Ρωμαῖος > Ρωμαϊκος, de la Γέτα(ι) > Γετικός, Δακος > Δακικός, (ca de altfel şi în latină: Geta(e) > Geticus (pronunţat Gheticus), Dacus > Dacicus (pronunţat evident Dakikus) etc) şi în nume de strategii, aşa cum am văzut.

2. Numele Dacilor

•Neamul: Δακοί, Δᾶκοι, Δάκαι, Δᾶκαι, Δάκες, Daci, Dacisci, Dagae, Daces
•Singularul: Δᾶκος, Δάξ, Dacus, Daqus, Daciscus, Dacisqus
•Ţara: Δακία, Dacia
•Adjectiv: Δακικός, Δάκιος, Dacicus, Dacius.
Numele este un evident derivat cu suf. IE-an –k–. După Kretschmer, el provine din Δᾶοι (ca şi Γραῖκοι[Graeci] de la Γραῖοι[Grai]). Neclară legătura cu numele tribului Scitic Dahae.

Δᾶοι. În sursele antice:
•Δᾶοι, Δάοι; sing. Δᾶος, Δάος, Δαῦος, Dāvos, Davus, Daus; folosit şi ca nume de persoană şi mai ales ca nume de sclav (alături de Geta), ca personaj generic în comedia antică nouă, atât greacă, cât şi latină.
Ca şi Geta (v. mai jos), şi Daos apare ca etnonim iranic (scitic): Herodot vorbeşte de un astfel de neam numit Δᾶοι, iar în Asia Mică (în partea netracă) apare numele de persoană Δάος, Δᾶος.
A fost identificat cu δάος, numele lupului la frigieni, după afirmaţia lui Hesychius (δάος· ὑπὸ Φρυγῶν λύκος 'daos: lup la Frigieni') , etimologie ce pare confirmată de simbolul (probabil totemic) al "lupului" (devenit balaurul cu cap de lup, draco)

[Voi continua cu celelalte doua nume]